Snow White

Snow White

luni, 31 martie 2014

Prof.univ.dr. Liviu Sofonea - Membru de Onoare al CRCE


Presedintele de Onoare, dl General de Armata (r) Dragnea Badea Marin a conferit titlul de Membru de Onoare al Comitetului Roman pentru Cinstirea Eroilor dlui Prof.univ.dr. Liviu Alexandru SOFONEA, pentru activitatea dumisale in numeroase proiecte inchinate memoriei Eroilor Neamului (printre care, si Comemorarea lui Liviu Corneliu Babes din martie 2014, Brasov).




  



duminică, 23 martie 2014

joi, 13 martie 2014

Doua intrebari despre sacrificiul lui Babes si opinia dv despre arta sa

Portalul Revolutiei - topic dedicat eroului Liviu Babes

luni, 3 martie 2014

Cateva fotografii personale ale lui Doug Wallace

https://www.facebook.com/doug.wallace.334/media_set?set=a.10152009438797761.1073741831.642297760&type=1









Imaginea Revolutiei Romane din 1989 si a revolutionarilor (V) PETER HURLEY

https://www.youtube.com/watch?v=Hxo1LzTo8zQ&feature=youtu.be

Romania e tara in care niciodata nu stii exact daca stii toata povestea…

Discursul lui Peter Hurley la Simpozionul comemorativ LIVIU CORNELIU BABES, Brasov, 2 martie 2014 pentru Graphic Arts & Media si Portalul Revolutiei Romane

Peter Hurley, foto PHOTOARTS, Brasov, 2 martie 2014
Peter Hurley, irlandezul "indragostit" de Romania. http://www.traditia.ro.
Il lasam pe el sa se prezinte prin "concluziile" la care a ajuns privind Romania:
"Romania este o tara greu de inteles. Este des categorizata incorect in strainatate, uneori intentionat spre dezinformare, alteori din ignoranta.
Esenta Romaniei se afla mai ales (dar nu numai) in zona rurala, in civilizatia voastra rurala straveche, care inca incearca sa supravietuiasca. Unii numesc acest fenomen "taranime".
Exista deja un oarecare nivel de constiinta in Romania in ceea ce priveste adevarata valoare a acestei civilizatii rurale si rolul ei in identitatea voastra nationala, dar acum este in asa de mare pericol, incat mi-e teama ca aceasta constiinta va deveni general acceptata numai dupa ce va muri, cum s-a intamplat deja in tarile vestice, printre care si Irlanda. Romania este inca "altfel", si in acel "altfel" cred ca se afla adevaratul vostru rol in viitorul Europei.
Consider ca este esential sa se creeze o comunitate in care se pot regasi cei care vor sa fie informati si, mai ales, cei care vor sa se implice…"

http://www.traditia.ro/drumul-crucilor.html
"Drumul crucilor" - "the Way of the Crosses" - o calatorie initiatica in cautarea spiritului romanesc, vazuta prin ochii unui irlandez
Cartea Drumul crucilor a fost lansata in editii romana si engleza, publicate de Editura Martor a Muzeului National al Taranului Roman.
Drumul crucilor prezinta experientele uimitoare traite de Peter Hurley de cand se afla în Romania, in special calatoria pe jos de la Sapanta la Bucuresti. Pornind de la credinta ca spiritul popoarelor europene traieste in satul romanesc, ca Romania este ultima tara "vest" europeana care inca mai pastreaza vie, nealterata, civilizatia rurala autentica, Peter Hurley face o incercare de a convinge romanii sa descopere atat comoara nepretuita pe care o reprezinta traditiile populare, cat si responsabilitatea care le revine pentru pastrarea acestora.
"Irlanda este o tara straveche, dar noi traim cu vestigiile civilizatiei noastre taranesti. In Romania, aceleasi traditii le gasesti inca vii. Este un aspect definitoriu pentru tot ce inseamna pozitionarea Romaniei", afirma Peter Hurley.

Peter Hurley, Mircea Sevaciuc,
Douglas Wallace

Douglas Wallace, Peter Hurley,
Gheorghe Iosif










Peter Hurley:
Multumesc, domnule Sevaciuc. Nu va retin, fiindca timpul curge si… o sa zic doar cateva cuvinte: ma bucur foarte mult ca am onoarea sa fiu aici astazi… (…) din Irlanda sunt si de douazeci de ani locuiesc in Romania. Inainte sa ajung in Romania stiam foarte putine lucruri despre tara voastra, dar unul dintre lucrurile pe care le-am citit a fost despre un om care a facut acest gest suprem, in Brasov, pe 2 martie 1989. Asa ca… vestea circula. (…) dupa 20 de ani, am aflat multe lucruri, dar Romania e tara in care niciodata nu stii exact daca stii toata povestea… Probabil e la fel si pentru voi… si, bineinteles, pentru turistul permanent care ma aflu aici… Dar sunt unii dintre oamenii pe care i-am intalnit pe parcursul anilor si unii dintre ei mi-au zis niste lucruri care mi-au ramas si care cred ca sunt adevarate. Ca in 1948 adevarata Romanie a fost asasinata si a fost instalata o antiRomanie. Si ca in 1989 aceasta antiRomanie a fost inlocuita cu o pseudoRomanie si ca pana nu se trece de aceasta pseudoRomanie, lucrurile nu se leaga… Cred ca (pentru) frustrarile pe care le simtim – si ma includ in aceste frustrari… cu bucurie! – despre starea in care se afla Romania in actuala pozitie… semintele acestor probleme au fost puse inca de atunci. Stiti mult mai bine decat mine…
Un taximetrist mi-a reparat masina recent si m-a sfatuit sa cumpar o carte de a Parintelui Arsenie Boca…, Invataturile Parintelui Arsenie Boca si… as vrea sa citesc cateva randuri: “Incercarile prin care a trecut crestinismul, mai ales la inceputurile Bisericii, Dumnezeu ar fi putut sa le opreasca, dar nu le-a oprit – pentru ca aceasta ar fi oprit crestinismul. Focul Iubirii divin, de dragul Adevarului, intre potrivnici, se aprinde si se mentine. Acesta e paradoxul: crestinismul reinvie in raport direct proportional cu incercarile de a-l stinge”.
Cand am pus capat la o carte care se numeste Drumul crucilor - si nu-mi place sa vorbesc despre ceva ce am scris in carte, dar aici suntem intr-un cadru special si… -, ma gandeam, mult timp, care ar fi ultima fraza, aproape ultima fraza pe care sa o pun in carte si… (…) ma aflam in Sighisoara si stateam in Cetate si… am gasit ultimul lucru pe care l-am pus in carte: este scris cu litere de doi metri deasupra raului Tarnava, ce trece prin mijlocul Sighisoarei, vizavi de Cetate si, in fata, Biserica Ortodoxa… si acolo scrie cu litere mari, si este senzational, si este unul dintre exemplele de lucruri despre Romania care te incarca de fiecare data, care este intr-adevar o provocare pentru cei ce mai vor si mai pot sa locuiasca in Romania, dar care in acelasi timp te incarca foarte mult… – si eu n-as renunta sa traiesc in Romania! Si… nici n-as da orice roman pentru un schimb cu orice irlandez… as putea sa zic… - Si este scris acolo: VIATA ESTE O CONDITIE NECESARA PENTRU A TRAI, DAR INSUFICIENTA PENTRU A FI!... FA-TI DATORIA SI VEI AFLA CINE ESTI!... Cu respect…  

Imaginea Revolutiei Romane si a Revolutionarilor (III) - Adrian Sobaru la Comemorarea lui Liviu Babes, Brasov, 2 martie 2014

Adrian Sobaru se arunca de la Balconul salii de plen a Parlamentului intr-o zi de 23 decembrie (2010) – cand ar fi trebuit sa se sarbatoreasca victoria Revolutiei Romane si a Libertatii -, protestand fata de deciziile unui guvern nedrept de a diminua si, implicit, a incalca drepturile copiilor cu dizabilitati. Unii oameni din presa au afirmat ca sacrificiul sau era facut in scop personal (unul dintre propriii sai copii suferind de autism), lucru total neadevarat. Pe tricoul purtat in momentul “saltului in neant”, era scris : „Ne-ati ciuruit !!! (O parafraza la o expresie celebra din filmul Cu mainile curate, regizat de Sergiu Nicolaescu, preluata adesea de catre politicieni – presedintele Basescu, dupa alegeri: Un fleac, i-am ciuruit!; premierul Ponta, la o inaugurare de cinematograf, adresandu-i-se lui Sergiu Nicolaescu: Nu voi spune L-am ciuruit! etc.) Ne-ati vandut si ne-ati tradat. Ne-ati ucis viitorul copiilor. Ne puteti lua viata si banii dar nu LIBERTATEA !!!”. Aceste fraze arata intentia eroului contemporan de a protesta pentru viitorul tuturor copiilor, nu numai al copiilor sai, nu numai al celor cu dizabilitati. Mai mult, Adrian Sobaru considera ca, dupa ce Dumnezeu nu l-a lasat sa moara, a inteles ca raul era cu mult mai mare decat crezuse el si ca a primit a doua sansa la viata pentru a lupta impotriva acestuia. In 2013, Sobaru a intrat in greva foamei, in mai, apoi in septembrie, chiar de ziua copilului sau. El a solicitat depolitizarea mass-media si a institutiilor statului de drept, respectarea promisiunilor din campaniile electorale si, din nou, a drepturilor si libertatilor tuturor oamenilor “de rand”.

Un interviu cu Adrian Sobaru a realizat Gheorghe Iosif, pentru Portalul Revolutiei Romane http://www.portalulrevolutiei.ro/forum/index.php  si il puteti urmari la https://www.youtube.com/watch?v=eqR0MS2IUf0

Intr-un editorial din Observator cultural, iunie 2011, Carmen Musat o cita pe Doina Cornea: “In vreme ce, in revista 22, Adrian Sobaru este privit cu condescendenta si considerat instabil emotional, Doina Cornea – ea insasi acuzata de instabilitate emotionala, pe vremea cand protesta impotriva puterii comuniste – ii trimite acestui om simplu, dar pentru care valorile morale inca mai conteaza, un mesaj impresionant: „Forme extreme de protest nu se fac decat fata de oameni sensibili, la a caror iubire se poate apela. Era teoria lui Gandhi si el a izbandit. Onorate domnule Sobaru, tin sa va spun ca gestul dumneavoastra din Parlament m-a impresionat profund. Am inteles de la inceput ca era un protest transpersonal in interesul majoritatii romanilor loviti de masurile aberante ale guvernantilor actuali. Era un gest de sacrificiu personal in interesul celorlalti. La fel am pretuit si explicatiile pe care le-ati dat, apreciind mai ales faptul ca nu ati cedat in fata unor sfatuitori – obedienti, oportunisti si aroganti – obisnuiti sa traiasca in minciuna. Va multumesc pentru lectia pe care ne-ati dat-o tuturor“.
Asemanat in repetate randuri cu Liviu Babes, Adrian Sobaru refuza sa se compare pe sine cu acesta, fiind coplesit de personalitatea Eroului din Poiana; el a venit la comemorarea de la Brasov cu un mesaj foarte important: cei care nu le vor romanilor binele doresc – cu o aparenta recunostinta! - sa le izoleze martirii in trecut, sa-i claustreze intr-o istorie ca si moarta, pietrificandu-i acolo, inchisi in timpul lor. De aceea, noi trebuie sa privim in prezent si viitor, transpunand in viata noastra si a copiilor nostri valorile in care Eroii au crezut, principiile pentru care s-au jertfit, sufletul lor – traind prin noi - sa fie parte din sufletul nostru.

Un fragment de inregistrare cu Adrian Sobaru, la Simpozionul comemorativ LIVIU BABES, 2 martie 2014.
Mircea Brenciu:
-          Sangele de gazetar din mine nu ma lasa sa nu-l intreb… am o tentatie… Adrian, e greu sa fii erou?
Adrian Sobaru:
-          Eu cred ca generatia noastra a depins de noi, generatia urmatoare… iar fara oameni ca Liviu Babes, care impune respect, oameni care au murit la Revolutie, care…, datorita lor poti sa te gandesti ca putem sa visam la o alta Romanie, care poate sa dea o speranta copiilor nostri,… va spun doar un lucru:… scuze ca nu sunt un bun vorbitor si sunt un tip mai emotiv si in fata domnului general Chelaru ma pierd, va intreb pe dv, daca pierdeti o mana sau un picior…, n-o spun… Doamne, iarta-ma,… va dati seama atunci cat pretuiti mana sau piciorul sau organul respectiv. Ei, asa se intampla si cu societatea aceasta – nu trebuie sa vorbim doar de trecut, trebuie sa ne gandim la viitor. Iar… nu vreau sa vorbim despre Romania “A fost odata”, vreau sa vorbim despre Romania ce va fi pentru copiii nostri… Nu stiu cate tari au posibilitatile pe care le avem noi, oamenii sunt destepti, nu neaparat ca suntem cei mai destepti din lumea asta, dar romanii sunt destepti, avem resurse, avem pamant, avem patru anotimpuri, avem tot ce ne trebuie, numai sa vrem!... Nu stiu, poate putin curaj… (…) Si bun simt…  Ca noi nu o ducem rau din criza economica, nu aceea e cea mai importanta, nu criza politica e cea mai importanta, cea mai importanta e criza de moralitate, aici e cea mai mare problema…
Mircea Brenciu:
-          Adrian, intrebarea pe care urma sa ti-o pun…, spune-mi, e greu sa comiti gestul fatal, saltul acela?
Adrian Sobaru:
-          Nu…, eu unul nu sunt genul de om sinucigas, eu m-am dus pentru un protest, dar probabil… trebuia. Iti pierzi controlul, dar Dumnezeu a demonstrat ca raul nu s-a oprit acolo si… poate e nevoie sa ne gandim si sa nu uitam… Si cred ca copiii nostri merita sacrificiul nu al unui om, al unui grup de oameni ci, cum spunea Stefan cel Mare…, eu nu pot sa spun cuvintele fiindca n-am niciun drept. Tara asta nu e a mea, nu-i a voastra. E a urmasilor urmasilor nostri, toti avem o datorie fata de ei. Si stiu doar un lucru: chiar daca o sa mor de foame, fiindca n-am acceptat la inceput niste compromisuri, stiu doar…, poate ca sunt vinovat ca n-am acceptat, fata de familia mea, dar un lucru pot sa spun sigur: pentru faptul ca-ti pastrezi coloana…, copiii mei nu ma vor arata niciodata cu degetul ca nu am incercat sa fac ceva pentru ei. Atata stiu si va multumesc.  

duminică, 2 martie 2014

Imaginea Revolutiei Romane din 1989 si a revolutionarilor (IV)

Doamna Etelka Babes – o prezenta de o simplitate, delicatete si distinctie cutremuratoare. De o sinceritate impresionanta. O persoana in fata careia ai certitudinea ca spune ce gandeste si face ce spune. Pe parcursul intregii comemorari, a fost trista, retraind tragedia din urma cu 25 ani. Dar a avut si momente de bucurie, care au facut-o, in pofida gravitatii si inaltimii gestului lui Liviu Babes, sa regaseasca normalitatea, fie si pentru clipe, o normalitate in care prezentul SARBATORESTE reusita Eroului, victoria LIBERTATII si a ceea ce avea sa urmeze: Revolutia Romana din 1989. Revenind, insa, la indoiala cumplita privind insemnatatea jertfei, nu atat in sufletul membrilor familiei cat in cel al celorlalti, al celor pentru care aceasta s-a intamplat.

Hristos in labirint, pictura de Liviu Corneliu Babes

Discursul doamnei ETELKA BABES la simpozionul comemorativ LIVIU CORNELIU BABES, Brasov, 2 martie 2014   
https://www.youtube.com/watch?v=WxDbVrK3guI&feature=youtu.be

Dupa atatea cuvinte frumoase, dupa atatea indemnuri si sfaturi, eu nu pot sa spun decat ca apreciez ca anual se sarbatoreste…, anual se comemoreaza memoria sotului meu, gestul sotului meu… Eu niciodata n-o sa uit, n-o sa pot sa uit, sa fie clar pentru toata lumea, ca mi s-a mai spus, eu nu uit pe nimeni dintre cei care au fost alaturi de acest gest, incepand din anul 1990, au fost cei de la 15 Noiembrie, au fost detinutii politici, a fost Alianta Civica, au fost foarte multi oameni care au fost alaturi an de an la comemorarea gestului lui. Iar… foarte scurt… atat as mai vrea: sa nu ma mai intrebe nimeni daca a meritat, ca numai asta ma intreaba lumea: A MERITAT? CE SA RASPUND? Eu… ce sa raspund? Va multumesc.

Etelka Babes - sotia Eroului Liviu Corneliu Babes

Doamna Etelka Babes, la comemorarea de la biserica de lemn
Poiana Brasov, 2 martie 2014,
dupa 25 ani de la jertfa lui Liviu Babes






















































Sotia eroului brasovean Liviu Babes s a întâlnit cu scotianul care a înc...

Doug Wallace Interview


















Thanks, Paul D Valder

Comemorarea Eroului Liviu Corneliu Babes 2 martie 2014

Comemorarea Eroului Liviu Corneliu Babes 2 martie 2014

Douglas Wallace











Fotografii: PHOTOARTS (Iulian Crihana, Sorina Dascalu)

Doug Wallace si
Generalul Mircea Chelaru (1)
Hotel Royal, Poiana Brasov 

Doug Wallace si Generalul
Mircea Chelaru (2)

Doug Wallace si
Generalul Mircea Chelaru (3)

Doug Wallace si
Generalul Mircea Chelaru (4)

Doug Wallace si
Generalul Mircea Chelaru (5)

Doug Wallace si
Generalul Mircea Chelaru (6)

Doug Wallace si
Generalul Mircea Chelaru (7)

Doug Wallace, Generalul Mircea Chelaru
si Mircea Sevaciuc

Douglas Wallace (1)

Douglas Wallace (2)

Doug Wallace si
Generalul Mircea Chelaru (8)

Doug Wallace si
Generalul Mircea Chelaru (9)

Doug Wallace si
Generalul Mircea Chelaru (10)

Doug Wallace si Adrian Sobaru (1)



Doug Wallace si Adrian Sobaru (2)

Doug Wallace, Adrian Sobaru
si Gheorghe Iosif

Douglas Wallace, interviu,
comemorare biserica (1)

Douglas Wallace, interviu (2)


Douglas Wallace, interviu (3)

Douglas Wallace, interviu (4)

Douglas Wallace, interviu (5)

Douglas Wallace, interviu (6)

Douglas Wallace, interviu (7)

Douglas Wallace, interviu (8)

Douglas Wallace, interviu (9)

Douglas Wallace, interviu (10)

Douglas Wallace, interviu (11)

Douglas Wallace, interviu (12)

Participanti la comemorare
biserica (1)

Biserica de lemn,
Poiana Brasov

Participanti la comemorare
biserica (2)

Participanti la comemorare
biserica (3)

Simpozionul comemorativ
dedicat lui Liviu Babes

Doug Wallace, Peter Hurley,
Gheorghe Iosif

Peter Hurley, Mircea Sevaciuc,
Doug Wallace

Doug Wallace, Peter Hurley,
Gheorghe Iosif