Imaginea Revolutiei Romane din 1989 si a revolutionarilor (IV)

Doamna Etelka Babes – o prezenta de o simplitate, delicatete si distinctie cutremuratoare. De o sinceritate impresionanta. O persoana in fata careia ai certitudinea ca spune ce gandeste si face ce spune. Pe parcursul intregii comemorari, a fost trista, retraind tragedia din urma cu 25 ani. Dar a avut si momente de bucurie, care au facut-o, in pofida gravitatii si inaltimii gestului lui Liviu Babes, sa regaseasca normalitatea, fie si pentru clipe, o normalitate in care prezentul SARBATORESTE reusita Eroului, victoria LIBERTATII si a ceea ce avea sa urmeze: Revolutia Romana din 1989. Revenind, insa, la indoiala cumplita privind insemnatatea jertfei, nu atat in sufletul membrilor familiei cat in cel al celorlalti, al celor pentru care aceasta s-a intamplat.

Hristos in labirint, pictura de Liviu Corneliu Babes

Discursul doamnei ETELKA BABES la simpozionul comemorativ LIVIU CORNELIU BABES, Brasov, 2 martie 2014   

https://www.youtube.com/watch?v=WxDbVrK3guI&feature=youtu.be

Dupa atatea cuvinte frumoase, dupa atatea indemnuri si sfaturi, eu nu pot sa spun decat ca apreciez ca anual se sarbatoreste…, anual se comemoreaza memoria sotului meu, gestul sotului meu… Eu niciodata n-o sa uit, n-o sa pot sa uit, sa fie clar pentru toata lumea, ca mi s-a mai spus, eu nu uit pe nimeni dintre cei care au fost alaturi de acest gest, incepand din anul 1990, au fost cei de la 15 Noiembrie, au fost detinutii politici, a fost Alianta Civica, au fost foarte multi oameni care au fost alaturi an de an la comemorarea gestului lui. Iar… foarte scurt… atat as mai vrea: sa nu ma mai intrebe nimeni daca a meritat, ca numai asta ma intreaba lumea: A MERITAT? CE SA RASPUND? Eu… ce sa raspund? Va multumesc.