Există, neîndoielnic, momente cruciale în istoria unei ţări, a unui popor. De cele mai multe ori, asemenea pagini de referinţă ale devenirii sunt marcate de suferinţă, de sacrificiu, dar şi de altruism şi credinţă absolută în valori şi principii. Invariabil, însă, eroii autentici ai acestor momente au în comun una din calităţile cele mai preţuite ale unui om: onestitatea.
Este pentru a doua oară când am acceptat să preiau conducerea structurii guvernamentale dedicate Revoluţiei Române din Decembrie 1989 şi oamenilor care au înfăptuit-o. Ca participant direct la evenimente, nu pot decât să salut decizia actualului guvern de a proceda la o operaţiune de clarificare şi primenire printre cei cărora societatea le-a acordat oficial recunoştinţă pentru un act fundamental în destinul României – hotărâre pe care, de altfel, o susţin şi revoluţionarii înşişi. În acest context, faimoasa zicere "puţini am fost, mulţi am rămas" nu-şi mai are locul. Într-o pagină de istorie cum este cea a Revoluţiei nu încap umorul, băşcălia, neseriozitatea. Cum nu încape nici necinstea. Vorbim doar de merite reale, într-o istorie reală. Aceste merite nu sunt tranzacţionabile la o bursă ad-hoc a adevărului, unde putem înregistra fluctuaţii de cotă în funcţie de persoanele cărora li se încredinţează o funcţie sau alta. Adevărul şi respectul nu pot fi variabile la dispoziţia unui om sau unui grup de oameni. La un sfert de secol de la Revoluţia din 1989, a sosit momentul nu doar să comemorăm şi să aniversăm, să ne întristăm pentru cei dispăruţi ori mutilaţi şi să ne bucurăm, totodată, că am oferit copiilor noştri şansa de a creşte fără să ştie ce înseamnă viaţa într-un regim totalitar. A sosit momentul să ne amintim să fim oneşti şi să facem curăţenie, să ne restabilim verticalitatea, indiferent de preţul acestui act. În această privinţă, s-a promis mult şi s-a făcut puţin. E timpul ca deriva să înceteze şi să ne reluăm cursul spre normalitate, nu doar cinstind, ci şi cinstit.
Ne vom afla în aceeaşi nouă casă a unui reorganizat Secretariat de Stat împreună cu oameni care au plătit, la vremea lor, un preţ enorm pentru dorinţa de libertate şi democraţie. Foştii deţinuţi politici, ori cei dezrădăcinaţi şi deportaţi de un sistem tiranic, inuman, se vor regăsi firesc atât alături de noi, cei care am luptat în 1989, cât şi de novembriştii anului 1987. Ne leagă foarte multe idei şi trăiri ce străbat barierele timpului, ale vârstelor, unindu-ne dincolo de fireştile delimitări. Atunci când, mai întâi la Timişoara, apoi în întreaga Românie, o mulţime uriaşă scanda "Există Dumnezeu!", sfidând regimul dictatorial, ne-am gândit la aceşti oameni care nu încetaseră să creadă în divinitate şi într-o soartă mai bună pentru patria lor nici în anii în care orice speranţă părea pierdută. I-am simţit alături în zilele şi nopţile acelea, prin exemplul transmis peste vreme, ne bucurăm să fim
împreună acum, într-o istorică şi luminoasă confluare. Împreună avem prilejul de a reafirma o dimensiune identitară plină de demnitate pentru greu încercata noastră ţară.
Viitorul nu va fi simplu. Dar va fi curat.
ADRIAN SANDA, Secretar de Stat
Există, neîndoielnic, momente cruciale în istoria unei ţări, a unui popor. De cele mai multe ori, asemenea pagini de referinţă ale devenirii sunt marcate de suferinţă, de sacrificiu, dar şi de altruism şi credinţă absolută în valori şi principii. Invariabil, însă, eroii autentici ai acestor momente au în comun una din calităţile cele mai preţuite ale unui om: onestitatea.
Este pentru a doua oară când am acceptat să preiau conducerea structurii guvernamentale dedicate Revoluţiei Române din Decembrie 1989 şi oamenilor care au înfăptuit-o. Ca participant direct la evenimente, nu pot decât să salut decizia actualului guvern de a proceda la o operaţiune de clarificare şi primenire printre cei cărora societatea le-a acordat oficial recunoştinţă pentru un act fundamental în destinul României – hotărâre pe care, de altfel, o susţin şi revoluţionarii înşişi. În acest context, faimoasa zicere "puţini am fost, mulţi am rămas" nu-şi mai are locul. Într-o pagină de istorie cum este cea a Revoluţiei nu încap umorul, băşcălia, neseriozitatea. Cum nu încape nici necinstea. Vorbim doar de merite reale, într-o istorie reală. Aceste merite nu sunt tranzacţionabile la o bursă ad-hoc a adevărului, unde putem înregistra fluctuaţii de cotă în funcţie de persoanele cărora li se încredinţează o funcţie sau alta. Adevărul şi respectul nu pot fi variabile la dispoziţia unui om sau unui grup de oameni. La un sfert de secol de la Revoluţia din 1989, a sosit momentul nu doar să comemorăm şi să aniversăm, să ne întristăm pentru cei dispăruţi ori mutilaţi şi să ne bucurăm, totodată, că am oferit copiilor noştri şansa de a creşte fără să ştie ce înseamnă viaţa într-un regim totalitar. A sosit momentul să ne amintim să fim oneşti şi să facem curăţenie, să ne restabilim verticalitatea, indiferent de preţul acestui act. În această privinţă, s-a promis mult şi s-a făcut puţin. E timpul ca deriva să înceteze şi să ne reluăm cursul spre normalitate, nu doar cinstind, ci şi cinstit.
Ne vom afla în aceeaşi nouă casă a unui reorganizat Secretariat de Stat împreună cu oameni care au plătit, la vremea lor, un preţ enorm pentru dorinţa de libertate şi democraţie. Foştii deţinuţi politici, ori cei dezrădăcinaţi şi deportaţi de un sistem tiranic, inuman, se vor regăsi firesc atât alături de noi, cei care am luptat în 1989, cât şi de novembriştii anului 1987. Ne leagă foarte multe idei şi trăiri ce străbat barierele timpului, ale vârstelor, unindu-ne dincolo de fireştile delimitări. Atunci când, mai întâi la Timişoara, apoi în întreaga Românie, o mulţime uriaşă scanda "Există Dumnezeu!", sfidând regimul dictatorial, ne-am gândit la aceşti oameni care nu încetaseră să creadă în divinitate şi într-o soartă mai bună pentru patria lor nici în anii în care orice speranţă părea pierdută. I-am simţit alături în zilele şi nopţile acelea, prin exemplul transmis peste vreme, ne bucurăm să fim
împreună acum, într-o istorică şi luminoasă confluare. Împreună avem prilejul de a reafirma o dimensiune identitară plină de demnitate pentru greu încercata noastră ţară.
Viitorul nu va fi simplu. Dar va fi curat.
ADRIAN SANDA, Secretar de Stat
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu